Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

"Ceea ce gândesc eu" – note de curs la Bogdan Panait

Scopul este să înțelegeți că din fotografie se poate face artă și că sunt niște pași de urmat.


Tarkovski a creat în film imagini ale lui Shiskin (http://en.wikipedia.org/wiki/Ivan_Shishkin), pentru că Shishkin a produs fine art, opera lui e o bună poartă de intrarea către ce înseamnă fine art. A privi Shishkin este o experiență extraordinară. Nu e un Rembrandt, dar este un suflet măreț.



E dificil să spui ce este fine art, așa cum este dificil să identifici pe cineva care face fotografie că este talentat.

Întâmplarea joacă un rol important în viața fiecărui fotrograf în parte.

Există un nivel dincolo de care nu mai contează părerile publicului, ci doar faptul că faci fotografie într-un stil anume.

A face fotografie din plăcere și pentru că ai ceva de spus este înălțător. Succcesul este adesea nebănuit, nu depinde de auto-evaluările noastre.

Vă prezint un drum care este de urmat. De către cine vrea să îl urmeze.

Trebuie să scapi de tendința de a face peisaj.

Un pas obligatoriu este consolidare culturii fotografice, nu generale. Ca să poți ajunge la un produs așa cum ți l-ai imaginat. Trebuie să privești foarte multă fotografie. Așa cum trebuie să citești foarte multă poezie când vrei să scrii poezii - talentul nu este suficient.


Ceva se face aproape din orice la postprocesare.

Explozia de fotografi de artă a făcut să scadă încrederea publicului în faptul că e nevoie de talent pentru asta.

Fine art încearcă să diferențieze la vârf pe toți cei care fac artă fotografică.

Alfred Stieglitz responsabil de apariția termenului fin art. Criticii de artă erau limitați la momentul respectiv la artele plastice uzuale.

Picasso a denigrat fotografia, dar a preluat termenul pentru ceea ce făcea el. (Dacă am făcut o fotografie acum puteți să mă omorâți – citat din memoria din Picasso).

În fine art contribuția fotografului trebuie să fie vizibilă imediat, din secunda 2. Din a treia privitorul deja se multă la altă imagine.


Contribuția vine din:

-          Creativitate

-          Viziune

-          Notă personală, un stil.


Stilul este contribuția care te face identificabil în marea de fotografi (ex. recunoașterea unui tablou de Dali sau de Picasso). Originalitatea se premiază, dar e posibil să fi un fake original fără să ști. De aceea nu trebuie să pui prea mare accent pe originalitate. Mai important este stilul. Stilul e nota personală, partea de suflet, dintr-o fotografie. Stilul a mai fost practicat sau nu. Stilul se păstrează o dată ce ai ajuns la el. Se încearcă alte tematici, dar stilul se păstrează.


Copierea stilului e o mârlănie care se poate face foarte ușor. Dar niciodată un stil nu va putea fi imitat perfect.


Alain Briot vorbește despre condițiile pentru un fotograf profesionist (http://www.naturephotographers.net/articles0711/ab0711-1.html). Una esențială este ca fotografia să aibă un conținut emoțional. Costurile nu contează, fiind vorba de o pasiune. Unele condiții menținate de el sunt aberații (compoziții sofisticate, scrierea unui crez artistic, etc), de care nu trebuie să ținem seama.


Cantitatea generează calitate, în sens probabilistic (șansa ca o poză din 4000 să fie bună e mai mare decât cea ca una din 4 să fie bună). Dar plusul tău de trăire este într-o fotografie.


Cel mai important în fotografie este să nu declanșați întâmplător, doar pentru că apune frumos soarele, ci pentru că aveți o idee, pentru că știți unde vreți să ajungeți cu ea. Conceptul trebuie să rămâna relativ la ceea ce știți în momentul ăsta, chiar dacă tehnic nu puteți să puneți în practică anumite idei. Dacă nu vei face asta vei impresiona zece vecini de pe scara blocului. Nimeni nu s-a apucat să picteze un tablou sau să dea cu alta într-un bloc de piatră fără să aibă o idee.


Pablo Picasso: Photographers, along with dentists, are the two professions never satisfied with what they do. Every dentist would like to be a doctor and inside every photographer is a painter trying to get out. Picasso a făcut mult rău artei fotografice.

Realitatea este deformată în fotografie prin faptul că are margini, că ești limitat doar la o anumită zonă din ce se vede. Atunci nu mai trebuie să ții seamă de realitate. Dar interpretarea să fie personală. Totul este permis în fotografie dacă vrei să exprimi o viziune. Să folosești mijloace tehnice ca să ajungi la un scop predeclarat. Desigur, la extrema cealalaltă sunt puriștii fotografiei neprelucrate.

Nu țineți cont în fotografia de artă că poza reflectă sau nu un adevăr. Evident însă că vă veți baza pe un adevăr. Dar a lua fotografiile altora și a le combina este un furt. A le prelucra însă pe ale tale este un act de creație.

Nu este adevărat că tot ce se putea face s-a făcut. Cam totul este permis. Nu trebuie să țineți seama de aproape nimic, cu atât mai puțin de realitate, dacă doriți să faceți fotografie de artă. Trebuie să scăpați de purism, trebuie să nu țineți cont de nimeni care susține contrariul. Și la portret lucrurile stau la fel.


În topul subiectiv este http://www.artlimited.net/. Un cuibușor de nebunii care merită urmărit. Alt site extraordinar: www.1x.com  – dar nu e în direcția mea. Altele : http://fineart-portugal.com/ , http://www.photosharp.ro/ – treceți și pe acolo. Un fotograf de etalon:  Michael Kenna, http://www.michaelkenna.net/. Un tip genial : Dave Hill, http://www.davehillphoto.com/. De urmărit: Joanna Kustra, http://www.joannakustra.com/. Rușii și francezii sunt de departe în fotografie cu cea mai mare concentrație de artișit. Studiați-l pe Bogdan Zwir, http://zwir.ru/, Treceți pe la Denis Olivier, http://www.denisolivier.com/, Pascal Renoux, http://www.pascalrenoux.com/,  Vadim Stein, http://14991.portfolio.artlimited.net/, Ebrou Cidar, http://www.ebrusidar.net/ Xavier Rey, http://xavierrey.com/, Gregor L, http://16464.portfolio.artlimited.net/?tabid=10Ruslan Lobanov, Pavel Kiselev, http://photokiselev.com/

Într-un grup de zece vor fi cinci țărani, dar nu trebuie să vă luați după ei.


Nu mă interesează opinia unui lider de opinie nefotrograf despre fotografie. Nu mă interesează ce spune CTP. Evaluarea trebuie să o facă fotografii.


Art-performance-ul e un tertip. Se distrage atenția de la opera de artă în sine. Evitați asemenea manifestări ca și mod de exprimare. Duceți-vă la expoziție ca să se simtă și ăla bine, dar stilul nu este copt, probabil că va dispărea.



Nudul este un subiect extrem de greu de pus în valoare. Trupul uman are nu doar texturi dificile, ci presupune și o comunicare aparte pentru a-l surprinde.


Pentru foarte mulți artiști fine-art nu mai contează elementele din fotografie, ci atmosfera. Se pot compune cadre pentru a transfera atmosfera dorită de autor către privitor. Încercați să identificați atmosfera. E greu de găsit. Se cere a fi construită de voi înșivă, sau reconstruită dacă nu poate fi surprinsă cu acuratețe. Sau o poți prelucra creativ, poți renunța la culoare. Contează ce ai simțit la fața locului, nu neapărat ce exista la fața locului. Un fine-art fotograf se folosește de elemente naturale penru a crea cam ce vrea el.


Nu țineți seamă că există cuvântul clișeu. Interacționați cu invidivul, chiar și cu o gărgăriță. Plimbă-te pe lângă o ciupercă specială răsărită din bălegar. Nu poți fi genial, nu poți ști de la început, interacționează. Sesizează cu sufletul tău ceea ce altcineva nu a sesizat.


În lume se vinde fotografie de artă și pentru că e doar numită fotografie de artă. Un fotograf care are intrare la o galerie cu impact comercial mare, va fi lansat ca fotograf de artă chiar dacă nu produce așa ceva. Bazați-vă deci doar pe feed-back-ul de la indivizi capabili de o critică constructivă. Aceștia de obicei sunt fotografi de artă. Ei nu fac parte din publicul vostru, din cei care vă admiră și vă cumpără lucrările. În România fotografia de artă se vinde rar, greu sau deloc. Se vind bine peisajele în culori un pic suprasaturate. Muntele cu o căprioară în față dă bine pe holul din față. Trist e că sunt fotografi care strică piața cu astfel de produse. Orientați-vă mai degrabă către afară cu fotografia de artă. Pe site-urile din afară lipsa de reacție este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla (artlimited, photo.net). Photosharp.ro e un bun început în acest sens pentru fotografia românească.



Concluziv, etapele de parcurs următoarele:

1.     Documentează-te cât mai mult în domeniul artei fotografice
2.     Nu lăsa pasiune să te ucidă. Fiecare să își definească limitele, pașii pe care trebuie să îi parcurgă. Nu se pot arde etapele decât grăbi dacă ai pe cineva să te preseze.
3.     Cultura generală e crucială. Trebuie să mergi înapoi, să ști cum s-a gândit, care au fost etaloanele la un moment dat.
4.     Communication skills, încăpățânare.
5.     Tehnica foto și software însușită în prealabil.
6.     Muncă foarte multă.



Nu poți ajunge la maximum de profunzime decât fotografiind ceea ce îți place și ceea ce iubești.

______________________________________________________________________________

Bogdan Panait este fotograf de artă, http://www.bogdanpanait.ro , http://bogdanpanait.fineart-portugal.com/
Responsabilitatea lipsei de acuratețe în redărea informațiilor îmi aparține (V. I.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu