Registrul ironic adoptat cu înțelepciune de Lucian Boia face suportabilă lectura unei liste de absurdități comuniste bine structurate în cartea "Mitologia științifică a comunismului".
La fel de bine structurate în carte cum au fost și în realitate, cu decupaje grosiere, pierzând adesea nuanțele și mutilând realitatea, dar cu efectul scontat de a induce un sentiment al tragicului sublimat prin râs. Un râs maladiv, privind în oglindă. Ca și cum nu am avea nici o responsabilitate personală, nici noi, nici autorul.
Absurditățile sunt prelevate textual din ceea ce s-a numit în comunism știință, dar ar putea foarte bine să fie prelevate și din textele proiectelor milenariste actuale care continuă comunismul, de exemplu din "teoria" dezvoltării durabile grefată irațional, voluntarist și determinist ca și comunismul, pe nevoile reale de management al unor servicii naturale publice (sociale în cazul comunismului).
Absurditatățile evidențiate în carte, neduse totuși până la Platon cu analiza pentru că lucrarea se adresează unui public larg, de factură fost comunistă, ne-a marcat și ne marchează încă pe cei care am apucat să fim fie și doar "șoimi ai patriei" în România. Noi suntem absurzii ironizați, și ne place asta, pentru că ne-am smuls din mlaștina tâmpeniei exprimate public trăgându-ne singuri de păr în stilul baronului Munchausen. Doar că e vorba de o smulgere reală, nu de una imaginară. În aceste condiții ce poate fi mai binevenit decât ironia, pentru cine mai are chef să gândească între două escapade la mall ?
Paralele trase în carte între literatura comunistă și cea creștină (textele marxiste - scripturi, Stalin - sfânt părinte) crează niște confuzii probabil deliberate, punctând că ironia poate sări și calul devenind agresivă subliminal.
Drept urmare atitudinea absurdă ironizată în carte va fi reluată de generațiile viitoare raționaliste, care nu au experimentat pe pielea proprie stupiditatea mândră a pseudo-științei și care nu sunt încurajate spre vreun proiect alternativ, demolându-li-se orice speranță de mai bine prin gândire pe termen lung. Ele vor citi această carte doar pentru a putea vedea ce greșeli nu trebuie să mai facă în viitorul comunism al LOR, ca deosebit de al nostru, pentru că istoria nu se repetă.
Oricum, o carte care merită citită, pentru deschiderile surprinzătoare către literatura comunistă occidentală și originile ei istorice, pentru strania ei accesibilitate de tip almanah și, de ce nu, pentru a ne putea plânge de milă pe baze științifice, bine documentate bibliografic și prin note de subsol.
O carte scrisă de un "om nou" pentru "oameni noi". Dar ce nu este scris și făcut de oameni noi în România de azi ?
Efectul cărții este terapeutic. Pentru cine mai avea vreun respect pentru gânditorii comuniști și continuatorii lor actuali, nu îl va mai avea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu