"Rugăciunile de dimineață de aceea sunt și rânduite, ca să înrădăcineze în conștiință și în inimă aceste două lucruri [cugetul și simțirea către Dumnezeu]. Și împreună cu ele să ieșim apoi la lucru. Dacă dimineața stârniți acest lucru în suflet, înseamnă că v-ați rugat așa cum trebuie, chiar dacă nu ați citit toate rugăciunile.
Să presupunem că dimineața v-ați rânduit așa și ați plecat la lucru. De la primul pas încep să vă lovească impresiile provocate de faptele, lucrurile și persoanele care vă distrag sufletul de la Dumnezeu. Ce să faceți? Trebuie să înnoiți cugetul și simțirea prin îndreptarea lăuntrică a minții și a inimii către Dumnezeu. Pentru ca acest lucru să vă fie mai ușor trebuie să vă deprindeți cu o rugăciune scurtă și să o repetați cât mai des cu putință. Orice rugăciune scurtă duce la acest lucru. Dar mai bună decât toate este rugăciunea către Domnul Hristos: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!" Osteniți-vă să vă deprindeți cu ea și nu o lăsați până nu vă deprindeți. Ea, după ce se va înrădăcina, va fi motorul care vă va îndemna neîncetat să stați înaintea lui Dumnezeu cu cugetul și cu simțirea îndreptate către El. Iată tot programul vostru pentru lucrarea rugăciunii!"
_____
Sursa: Teofan Zăvorâtul, 2008, Rugăciunea, Ed. Egumenița, Galați p28 (fragmente din scrisori către ucenici duhovnicești).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu