Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

sâmbătă, 8 iunie 2013

Urăsc trădarea, dar iubesc pe trădători

Unul dintre lucrurile cele mai importante într-o lume structurată de forță, cumpărare, intimidare și vicii este să fim capabili să ne ajutăm prietenii care trădează.

O împrejurare sau alta a vieții poate conduce pe cineva apropiat să te vândă, să trebuiască să facă pactul cu diavolul, din frică sau din vreo patimă, sau din mândrie.

A trăda pe cineva decurge în felul următor: mai întâi îți faci o reprezentare negativă despre o faptă a sa, ori chiar există o greșeală. Ți s-a lezat un interes, sau a existat o ofensă. Apoi generalizezi această imagine, pentru a contrabalansa tot ce a fost sau este bun, ca într-un foc de paie aprins pe un lemn tare, prietenia, greu de aprins la rândul lui. Apoi faci pasul într-un moment slăbiciune, orbit de  focul poftei, fricii sau de orgoliu, sau de interese materiale, așa cum alcoolicul întinde mână după pahar cu greu, dar mai ușor în stare de epuizare și stress, știind că nu e bine, căzând apoi cu totul, precum Irod când a tăiat capul lui Ioan Botezătorul.

Sau poate fi altfel, să începi ca om care face răul: să fii cineva realmente străin sau străină în momentul în care ai misiunea să perturbi, sa provoci, să tragi de limbă, ori având o părere proastă despre persoana țintă, dar făcând asta să îți dea seama că nu o merită, că este o nedreptate ce faci, și să-i devii prietenă sau prieten în profunzimea sufletului său. Dar fără a putea ieși din jocul inițial.

Din neputința malignă a trăirii adevărului poți ajunge în cazul nefericirii maxime, când trădezi mai mulți oameni și ești cumva prieten cu mai mulți. Sun Tzu le-ar spune agenți dubli, dar există și o dublare a vieților nemilitară.

Se întâmplă atunci să stați cu toții față în față, fiecare știind despre celălalt adevărul, dar fără a o putea spune nimeni explicit. Se întâmplă atunci să existe un sentiment de prietenie ciudată și între oamenii trădați cu toții.

Există aici o naturalețe și sinceritate implicite care arată că prietenia poate exista și în cele mai neprimitoare condiții. Se întâmplă să vezi o lacrimă în colțul ochiului celuilalt în fața entuziasmelor bine intenționate, deși de la bun început cunoscute ca eșuând, sau o simplă privire lăsată în jos sau îndreptată în altă parte, sau pur și simplu pierdută dintr-o dată, deși fiecare merge, cu dragoste, mai departe. Pentru că dragostea și curajul au dreptul să existe.

Cu atât mai mult ele sunt importante când există o amenințare. Orice scăpărare de chibrit dă o lumină orbitoare în întunericul compromisurilor  la care viața te obligă.

Tu ști de ce te întreb sau fac ce fac, iar eu știu de ce tu spui ce spui sau reacționezi anume, și știm amândoi că mai mult de atât nu se poate acum.

Eu știu că tu vei veni din nou. Și cu ce pretext vei veni. Și te aștept cu drag. La fel cum vei veni și tu.

Nesinceritatea nesincerității poate da un adevăr omenesc. O strângere de mână. Reală sau mentală - o prietenie fără a mai putea exista vreo întâlnire. În viața asta.

Oamenii care trădează trebuie să știe că pot fi iubiți și iertați, chiar dacă rămân mai departe nefrecventați. E singura modalitate de opri escaladarea dușmăniei, succesul răului. Sau de a sfârși ca Iuda.

Urăsc trădarea, dar iubesc pe trădători.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu