Pentru o reformă spirituală în condiții de libertate politică

(cu diverse comentarii și răspunsuri ale mele la ele acesată formă a articolului poate fi citită și aici: 
http://www.contributors.ro/editorial/semnifica%C8%9Bia-morala-a-institu%C8%9Biilor-totalitare/ )

În acest text furnizez argumente pentru oportunitatea unei reforme spirituale în condiții de libertate politică în România. Pornesc de la premiza că în dezvoltarea unor instituții întotdeauna se implică două categorii de oameni: cei care cred cu adevărat că scopurile acelor instituții sunt bune, și cei care se folosesc de oportunitatea de a servi scopuri în care nu cred pentru a avea niște avantaje de alt tip decât satisfacția de a face bine. Cred că o reformă spirituală trebuie să ducă la înmulțirea primilor în dauna celorlalți prin transformarea comportamentelor celor din a doua categorie în urma asumării unui sistem de valori diferit față de cele pe care le au în prezent. Indiferent în ce mod ar avea loc această transformare (pe cale religioasă, filosofică, sau din întâmplare) ea este bună.

Prima categorie cuprinde oameni care în general ei sunt numiți idealiști, naivi, fraieri, când sunt tratați binevoitor, sau sunt considerați cei mai răi dintre cei răi pentru că sinceritatea lor dă credibilitate ideologiei și îi facilitează asumarea de către mase, când sunt tratați justițiar în urma crimelor rezultate din ideologia totalitară respectivă. Pentru a da exemple: Lucrețiu Pătrășcanu și Martin Heidegger.

Pare indubitabil că există oameni care au crezut în binele adus de comunism și cel adus de național-socialism. Comunismul nu ar fi prins fără apel la simțul dreptății, iar național-socialismul nu ar fi avut succes fără intuiția că cel puternic, dacă este bine intenționat, trebuie urmat, mai degrabă decât să îl urmezi pe cel slab.

Efectele acceptării instituționale ale acestor intuiții legitime au fost dezastruoase. De ce? Răspunsul lung ni-l dau teoreticienii totalitarismului, Hannah Arendt, etc. Un răspuns scurt ar putea fi următorul: pentru că ideile prin care au fost formulate au fost utilizate ca instrumente pentru atingerea altor scopuri decât cele pentru care au fost create. Nu este nimic special sau malefic în această deturnare, este mai degrabă situația oricăror idei puse pe piața consumatorilor de idei, comunicate așadar. Este un fapt obiectiv că nimeni nu poate urma gândul creatorului după ce îl internalizează, pentru că prin internalizare îl și interpretează.

Efectele dezastruoase s-au datorat mai degrabă caracterului holist al instituțiilor create pentru a servi declarativ punerea în practică a ideilor. Astfel de instituții mamut nu vor putea fi niciodată eficient conduse de idealiști, de naivi. În mod obiectiv ele pot fi conduse doar de oportuniști, atâta vreme cât populația de oportuniști este suficient de mare pentru ca liderul să trebuiască să lucreze și să intre în competiție cu oportuniști. Efectele dezastruoase sunt responsabilitatea oportuniștilor, nu a naivilor.

Ipoteza pe care o propun este că indiferent de conținutul binelui public formulat declarativ, efectele urmăririi sale sunt dezastruoase dacă este pus în practică prin instituții holiste, prin instituții care limitează excesiv libertatea umană și competiția, inclusiv cea de idei. Contra-ipoteza ar fi că anumite idei sunt mai favorabile instituțiilor holiste decât altele. Testarea uneia sau alteia dintre ipoteze ține de o cercetare de tipul evoluției culturale și a evoluției instituțiilor. Accept neștiințific aici, ca pe un experiment discursiv, faptul că prima ipoteză este adevărată, și implicit că putem decupla evaluarea ideilor de evaluarea consecințelor lor instituționale.

Aplicație: este bine să credem în egalitatea între oameni, este bine să credem că cei mai puternici merită totul, este bine să credem în importanța incomensurabilă a generațiilor viitoare, este bine să credem că nu trebuie să existe proprietate privată, este bine să credem că doar Dumnezeul nostru este cel adevărat, sau este bine să credem că Dumnezeu nu există, să fim atei, este bine chiar să credem că pentru oameni cele mai bune sunt instituțiile holiste. Toate acestea nu vor avea efecte dezastruoase cu o singură condiție: să nu reușim să creăm instituții holiste prin care să le promovăm ca pe un bine public, să nu creăm cadrul instituțional în care doar oportuniștii pot avea succes.

Avantajul acceptării ca adevărată a acestei ipoteze este că permite recuperarea valorică a intuițiilor originale valabile moral ale creatorilor ideologiilor totalitare (oportuniștii nu pot crea idei, ci doar instituții) și a tipurilor de bine asociate lor. Riscul de dezastru al punerii în practică a acestor tipuri de bine se elimină prin acceptarea normei morale generale că nici o idee de bine nu trebuie transformată într-un bine public urmărit prin instituții holiste. Orice idee de bine trebuie să rămână un bine privat și/sau un bine public care se urmărește exclusiv prin instituții publice poliarhice (pentru solidaritate socială, pentru meritocrație, pentru Dumnezeul nostru, pentru dezvoltare durabilă, etc). Nici o credință excesivă în ceva nu este ceva rău decât dacă devine un bine public dominator. Dacă nu rămâne o voce în corul libertății.

În acest model teoretic avem așadar până acum două semnificații morale ale instituțiilor totalitare: una este cea a ideilor morale pe care s-au întemeiat, alta este cea a lecției efectelor excesului public în orice, chiar și în a face bine, lecție care ne-a dus la un principiu moral nou cu privire la instituții.

Dar până acum nu am vorbit despre oameni, ci doar despre idei. A treia semnificație morală a ideologiilor totalitare în acest model este cea asociată oamenilor naivi, idealiști. În măsura în care se poate dovedi empiric că acești oameni au existat, atunci ei sunt modele morale. În măsura în care au existat și au fost uciși pentru ideile lor, atunci ei sunt martiri ai unei vieți spirituale, nu neapărat religioase, indiferent ce idei au avut.

Nu este nevoie să aruncăm la coș valorile lor și pe ei datorită consecințelor instituționale. Dacă un propagandist al ateismului științific a crezut cu adevărat în ce face și în valoarea adevărului și al binelui pentru semeni și a ales chiar să moară ca un ateu, să fie ars în loc să fie îngropat, consecvent credințelor lui, atunci să îl iubim. Să îl iertăm pentru cele instituționale și să îl urmăm în căutarea adevărului și a binelui pentru ceilalți. Cine vrea, și în ateism.

În acest model teoretic societatea românească nu mai este chiar atât de irespirabilă. Ion Iliescu este în această viziune un model de urmat ca om, desigur nu și instituțional. Nu doar Corneliu Coposu este un model. Valoarea morală a unor astfel de oameni este infinit mai mare decât a unui milion de oportuniști care apără pe bani valorile democratice. În alt context ei n-ar face miliardul, ci ar construi instituții holiste.

Ceea ce este comun idealiștilor, naivilor, fraierilor, este autenticitatea. Condiționarea autonomă a valorilor personale fundamentale, nu ajustarea lor la cererea pieței ideilor. Susțin ipoteza că autenticitatea este bună întotdeauna și că trebuie să o desprindem de efectele ei instituționale. Avem ce admira și la securiști, și la fundamentaliști islamici, dacă sunt autentici. Îi putem iubi și pe unii și pe alții.

Când respingem instituțiile nu trebuie să respingem autenticitatea și oamenii autentici care au fost implicați în crearea lor. Cărămizile palatului dărâmat sunt refolosibile. În construcția moralei noastre personale sau publice.

Tot modelul de mai sus l-am construit doar pentru a vă putea pune cu sens următoarele întrebări: nu cumva falia fundamentală din societatea românească nu este între securiști și victimele lor, sau între comuniști și anticomuniști, ci este cea dintre idealiști și oportuniști? Nu cumva dezagregarea morală la care asistăm este rezultatul dominanței excesive a oportuniștilor în dauna “fraierilor” cu indiferent ce convingeri?

Dacă răspunsurile sunt da, ar mai fi de zis doar atât: idealiști din toate țările, uniți-vă !

________

Notă : acest articol a fost publicat într-o primă formă în 2011 aici : http://www.acum.tv/articol/28476/