Fiind anul trecut la o universitate din Europa am avut ocazia să asist la
deschiderea anului universitar. Am bucurie să transmit mai departe un cuvânt de
deschidere, în traducere aproximativă.
“De ce suntem aici, în
acest amfiteatru ? Avem
fără îndoială fiecare o motivație. Și sunt tot atâtea motivații și nuanțe ale
lor câte persoane suntem.
Dar pentru ce suntem aici ? La această întrebare răspunsurile nu mai
pot fi la fel de diverse. Ele sunt constrânse de misiunea Universității. Există
niște valori organizaționale cu care ceea ce vrem trebuie să se află în
convergență.
La nivel strategic vom cădea cu ușurință de acord cu privire aceste valori.
Ele sunt menționate explicit în orice cartă universitară : excelența în
formarea resursei umane și în producerea de cunoaștere.
Cu siguranță însă la că la nivelul detaliilor, al valorilor instrumentale,
al celor pe care le folosim pentru a atinge scopurile strategice vor apărea diferențe importante.
Unii vor spune că cea mai importantă este competiția corectă și
recunoașterea meritelor. În fond tocmai au avut loc concursuri de admitere, iar
cei mai performanți dintre candidați se află printre noi.
Alții vor spune că spiritul antreprenorial este cel mai important. Că o
competiție profesională corectă nu poate avea loc în afara unui climat
organizațional adecvat. Cu formularea
obiectivelor în fiecare an trebuie făcută în funcție de contextul național și
global. Cu adecvarea scopurilor la mijloace disponibile. Cu atragerea de
resurse financiare și de alte feluri pentru atingerea obiectivelor. Cu monitorizarea
activităților studenților și profesorilor și luarea de măsuri adecvate atunci când
este cazul.
Iar altora astfel de abordări le vor părea prea formale, prea departe de
ethosul care trebuie să anime pe cei interesați de cunoașterea dezinteresată.
Unde mai sunt pasiunea pentru ceea ce faci aici ? Acești oameni vor spune că prietenia
intelectuală este cea mai importantă. Bucuria de a cunoaște, admirația pentru
cei care știu, ucenicia pe lângă cei de la care putem învăța. Prietenia aceasta
e însoțită de generozitate, de respect, dar fiind orientată intelectual vine și
împreună cu exigența față de sine și față de ceilalți.
Nici una dintre aceste valori nu poate asigura singură succesul comunității
academice. Dacă am fi doar prieteni, ne-am aștepta ca oamenii să fie mai
degrabă altruiști. Prietenii nu se află în competiție, iar meritele relative
ale fiecăruia contează prea puțin pentru fondul relației. Nu se poate construi
o meritocrație pornind de la prietenie. E nerealist să cerem întemeierea unei
universități pe prietenie. Pe de altă parte, dacă am fi animați doar de
spiritul antreprenorial, ne-am aștepta ca oamenii să fie mai degrabă motivați
de interese centrate pe sine. Pasionații de cunoaștere nu s-ar putea regăsi
într-un astfel de sistem. Este asemenea unui pat al lui Procust întemeierea
unei universități pe managementul afacerilor. Iar meritocrația rezultată
dintr-o astfel de relaționare între oameni este una de tip win-lose. Într-o
comunitate academică democratică majoritatea o va respinge, pentru simplul fapt
că cei care ar putea câștigă o competiție sunt mai puțini decât cei care ar
pierde-o.
Meritocrația posibilă într-o comunitate academică este una de tip win-win.
O meritocrație locală, de etapă și pentru obiective specifice, instrumentale,
nu una absolută, o sortare a performanțelor din categorii precise, nu una a
persoanelor, o meritocrație însoțită de admirație sinceră pentru cei mai
performanți și de generozitatea sinceră din partea celor mai performanți în
numele valorilor majore comune: excelența în educație și în cercetare. Managementul
trebuie făcut, dar spiritul managerial nu trebuie să prevaleze în sufletele
oamenilor.
Putem observa acum că există o legătură între cele două întrebări puse la
început: de ce și pentru ce suntem aici. Nu orice fel de motivație personală
este compatibilă cu prietenia intelectuală dintre noi, cu posibilitatea de a
admira și de a fi generos. Uneori în sufletele noastre alte valori prevalează
și ne motivează.
Vom reuși atunci să avem o astfel de prietenie ? Cu siguranță că putem
reuși, pentru că depinde numai și numai de noi ce alegem odată ce cunoaștem
binele.
Fiind anul trecut la o universitatea din Europa am avut ocazia să asist la
deschiderea anului universitar. Am bucurie să transmit mai departe ce am auzit
atunci:
„Unde prietenie intelectuală nu este, nimic nu este”.
Vă mulțumesc.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu