Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

sâmbătă, 17 iunie 2017

Materialismul în biologie ca fosilă vie


În acest text propun o scurtă incursiune în literatura de biologie teoretică la zi. Ceea  ce se va vedea este că în contextul stadiului actual al dezvoltării ştiinţelor cogniţiei şi al filosofiei minţii, care trag dupa ele ireversibil biologia teoretică, un biolog nu mai poate fi în mod rezonabil materialist, adică asumând că există doar materie şi că mintea se reduce la materie.

În revista Biological Theory autorul Martin Zwick face în martie 2016 o prezentare critică a cărţii lui Thomas Nagel Mind and Cosmos: Why the Materialist Neo-Darwi nian Conception of Nature Is Almost Certainly False” (textul recenziei e disponibil aici). Tabelul 1 de mai jos rezumă punctele de vedere ale lui Nagel şi Zwick.

Tabelul 1 Rezumat al punctelor de vedere ale lui Nagel şi Zwick asupra minţii şi materiei (adaptat după Zwick 2016).

Nagel respinge

Tip
Subtip
Dualismul

Dualismul substanţei
Dualismul cartezian
Monismul

Materialismul
Reducţionismul


Idealismul
Teismul, idealismul absolut, idealismul subiectiv
Nagel ia în considerare



Monismul

Neutru (sub ce e material şi mental se află ceva ce nu e nici material, nici mental).
Panpsihism (reductiv – orice are atât aspecte materiale, cât şi mentale)
Zwick preferă un monism emergentist bazat pe procese informaţionale



Monismul

Emergentist
Fără reducere, cu reducere

Pe scurt, autorul Nagel respinge cu diverse argumente variantele ontologice clasice, între care şi fizicalismul, şi preferă un monism neutru. Acesta e evaluat de autorul Zwick ca fiind inadecvat, iar apoi e propus un alt tip de monism, bazat pe conceptul de informaţie.

Nu e cazul aici să intrăm în toate detaliile dezbaterilor (se poate citi cu folos articolul lui Zwick pentru a avea o imagine), este suficient pentru scopul pe care mi l-am propus cu acest text să constatăm bogăţia de idei şi perspective existentă pe piaţa biologiei.

În raport cu diversitatea şi subtilitatea punctelor de vedere discutate pe plan internaţional frapează în ţara noastră adoptarea aproape fără nici un fel de discuţie a unui monism materialist reducţionist, în speţă fizicalist. Există excepţii,  discuţii care antrenează biologi şi folosofi, dar puţine şi relativ izolate (un exemplu aici). Discuţiile din perspectivă religioasă nu pot fi incluse între cele relevante ştiinţific.

Comunitatea biologilor din România se află preponderent ca mentalitate în siajului reflexelor materialiste comuniste, în care materialismul dialectic avea însă cu totul alt sens decât fizicalismul, şi anume de existenţă a unor structuri legice obiective în toate domeniile realului cu prioritate deterministă, cauzală, a celor naturale asupra celor de la nivel mental şi social. Omonimia termenilor a făcut să treacă uşor de la materialismul dialectic la cel reducţionist caracteristic unor grupuri de oameni de ştiinţă occidentali.

Astăzi nu mai are cine să facă o aducere la zi a conţinutului minţii biologilor romani, nu mai e posibilă o autoritate top-down impusă administrativ ca în perioada comunistă  care să formateze cunoaşterea la scară naţională. Dar odată prestigiul academic al autorităţilor academice comuniste slăbit, putem poate să ne dezvoltăm.

Cine nu vrea sa fie anacronic în susţineri, cu un discurs de tip fosilă vie culturală,  ar trebui să facă efortul de a citi permanent literatura generală la zi alături de cea de specialitate pe care acum o pune automat in schema fizicalistă depaşită conceptual. E o responsabilitate faţă de cei tineri şi de rolul nostru social, o obligaţie chiar a celor care predau biologie.

Depăşirea fizicalismului nu are nimic de a face cu acceptarea vreunei credinţe, religii. Sunt lucruri legate de teorii de emergenţă, aplicabilitatea şi limitele conceptului de informaţie, discuţii tot mai dese asupra presupoziţiilor propriei ştiinte în lumea biologilor, a conceptelor fundamentale, cu rezultat net o viziune mai nuanţată asupra lumii inevitabil mai puţin antagonica cu diverse preocupari nematerialiste.

În România încă există între biologi o contrareacţie atitudinală la filosofie si biologie teoretică după abuzurile făcute în numele ei din comunism. Dar nu intereseaza pe nimeni în lume complexele noastre, oamenii îsi văd de treabă, de idei, de scris.

Ca rezultat al acestei stări de lucruri singurele mize ale discuțiilor publice de la noi în jurul teoriilor evoluției sunt deocamdată politice, sociale și de a menține trează atenția că există așa ceva.

Suntem rupți ca biologi români, fără a mai vorbi de cei care nu sunt în domeniu, de fondul dezbaterilor actuale din lumea oamenilor de știință. Nici nu ne vom putea racorda la ele câtă vreme ne lipsesc instrumente preliminare, elemente de cunoaștere, moduri de a gândi. Trăim sub cvasi-monopolul unor perspective depășite.

Pentru că suntem responsabili să ne punem pe citit.


­­­_________________

Notă :

În chestiunea felului cum apar proprietăţi noi la diferite niveluri de organizare a lumii, sau în particular cum apare cele ale minţii din cele ale creierului, aş vrea să mă delimitez şi de Nagel, şi de Zwick. Poziţia poziţia mea este pe scurt următoarea:

·         Nu apar nici un fel de proprietăţi, nu emerge nimic. Prioritate ontologică au proprietăţile observate şi măsurate la toate scările în toate domeniile lumii. Mi se pare falsă problema care sunt fundamentale - cele microfizice, biologice, mentale, sociale, cultural, etc. Toate sunt fundamentale şi investigabile prin diferite domenii ştiinţiice. Nu văd nici folosul reducerii proprietăţilor la doar două categorii, naturale şi mentale. Proprietăţile trebuie luate aşa cum sunt, în toată diversitatea lor, aşa cum le şi tratează oamenii de ştiinţă din diferite domenii. Dacă este ceva ce poate fi căutat ca unitar e la nivelul structurilor care relaţionează aceste proprietăţi, în special a celor mai generale. Proprietăţile sunt la un nivel foarte jos de specificare a realităţii lumii, nu avem de ce să ne aşteptăm la vreo simplitate în taxonomia lor.
·         Teoriile de emergenţă strictă, despre cum apar proprietăţi diacronic sau sincronic, sunt un caz particular al teoriilor care leagă proprietăţi observabile la o anumită scară cu proprietăţi de la scară mai mare, sau din alt domeniu al lumii (din minte, din societate).
·         Teoriile de relaţionare a proprietăţilor observabile la diferite scări ne permit să avem o imagine structurată asupra lumii, să explicăm şi să prezicem modificarea proprietăţilor, fără să schimbăm cu nimic proprietăţile care există în sensul că unele sunt mai reale ca altele, fără să schimbăm materia primă a lumii.
·         Lumea nu e formată doar din proprietăţi şi relaţii dintre ele, pentru că nu putem observa proprietăţile fără folosim nişte decupaje prexistente ale lumii în lucruri, ceva-uri. Felul cum gândim aceste decupaje se schimbă la rândul lui în funcţie de felul cum constatăm că se relaţionează proprietăţile observate folosind un decupaj acceptat la un moment dat.
·         Gândirea în termeni de ceva cu proprietăţi şi cea în termeni de proprietăţi cu relaţii funcţionale între ele (în particular în termeni de procese) sunt două moduri complementare de a crea reprezentări cu privire la lume care nu au o relaţie simplă între ele. Ambele sunt folosite intensiv în ştiinţe, primul fiind tipic şi gândirii comune (în termeni de subiect cu predicat), iar al doilea fiind realmente accesibil doar prin buna stăpânire a limbajului matematic.
·         Este rezonabil să credem că gândind despre creier ca despre ceva cu proprietăţi şi făcând apel la proprietăţi măsurat pe creier cu relaţii constatate între ele (procese) putem să ajungem să spunem ceva despre procese mixte în care relaţionăm proprietăţi mentale cu proprietăţi măsurabile pe creier, dar este nerezonabil să credem că pe baza unor astfel de teorii despre obiecte şi procese proprietăţile mentale sunt naturale, sau numai la nişte aparenţe, etc. Ele rămâne materie primă fundamentală a lumii diferită de cea naturală.
·         Briciul lui Okham trebuie folosit cu discernământ, nu ca un scop în sine.






Sursa foto: aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu