Nu locul ci modul

Nu locul ci modul

sâmbătă, 28 octombrie 2017

Un element al semnificaţiei vizitei Patriarhului Rusiei pentru politica pe plan naţional

O caracterizare realistă a semnificaţiei unei astfel de vizite trebuie să separe planul spiritual de cel politic. Planul politic este unul cu totul secundar în raport cu cel spiritual, însă are o anumită importanţă pentru vieţile cetăţenilor României.

La rândul ei o caracterizare a semnificaţiei politice are nevoie de un orizont de timp de ordinul anilor, care să permită analiza obiectivă a consecinţelor acestui eveniment. Ce se poate face în acest moment într-un mod cât de cât serios este ne raportăm la procese politice deja consumate, sau în curs de consumare, despre care este rezonabil să credem că au o legătură cu vizita Patriarhului Rusiei. În acest text încerc o astfel de caracterizare punctiformă, a unui singur element.

Procesul politic deja consumat sau în curs de consumare în care au fost implicaţi creştinii din România este iniţiativa pentru referendumul de modificare a Constituţiei.

Clasa politică nu a avut maturitatea necesară să se raporteze în mod constructiv la această iniţiativă, respectând drepturile cetăţenilor români de a avea o astfel de iniţiativă. O parte din clasa politică n-a respectat aceste drepturi susţinând din oportunism referendumul, pentru capital electoral. Altă parte a clasei politice nu a respectat aceste drepturi susţinând într-un fel sau altul că societatea civilă creştină nu are dreptul să aibă o astfel de iniţiativă. Devine o tradiţie ignorarea intereselor cetăţenilor asociate unor referendumuri, de către dreapta sau stânga, în interes de partid. Această tradiţie nu e folositoare statului român pe termen lung.

Atitudinea firească în chestiuni atât de delicate, în care credincioşi din cele mai diverse biserici s-au unit, ar fi fost abţinerea de la orice comentarii politicianiste şi organizarea rapidă a referendumului, în timp real, până să fie instrumentalizată problema de inamicii României, care ar fi avut un rezultat sau altul. Putea foarte bine să fie respinsă iniţiativa de electoratul român. Dar nimeni, absolut nimeni de pe scena politică, nu a acţionat ca şi cum electoratul român ar fi rezonabil să aibă ceva de spus prin vot în chestiunea familiei. Cât despre acţiune în timp real...

Într-un mod ciudat, electoratul român a fost tratat ca imatur de către o clasă politică ea însăşi imatură.

Minoratul în care se află clasa politică este în raport cu grupurile de interese economice şi geopolitice pe care le reprezintă grupurile respective. Pe de o parte sunt interese economice locale ale celor care luptă împotriva existenţei unui stat de drept. Pentru a câştiga aceştia par dispuşi la orice şi la alianţe cu oricine, indiferent cât sunt sau nu de frecventabile persoanele şi statele respective. Pe de altă parte e vorba de adepţi ai valorilor civilizaţiei occidentale, din care România e parte, şi unde trebuie să rămână. Aceştia au opţiuni personale seculare sau religioase.

E limpede pentru oricine că a instrumentaliza chestiunea familiei în interesul politicienilor corupţi care fug cu disperare de dosare trebuia evitat.

Nu rezultă însă imediat că, deoarece adoptarea corupţiei ca practică generală în România nu e dezirabilă, trebuia să ne aruncăm cu capul înainte internalizând toate valorile actuale care circulă în spaţiul occidental la pachet, fără discernământ. Se poate şi asta, dacă asta vor cetăţenii, însă asta se poate vedea doar la vot.

În acest moment în spaţiul occidental există o tensiune uriaşă între adepţii democraţiei liberale clasice, fundamentate pe capitalism, şi adepţii marxismului cultural, care doresc restructuarea societăţilor capitaliste într-un fel care să permită cooperarea între ţări pe plan global pentru rezolvarea unor probleme de mediu şi sociale. Şi adepţii ideologiilor liberale şi conservatoare, pro-capitaliste, se străduiesc să găsească soluţii pentru problemele de mediu şi sociale globale, dar în limitele sistemului care a generat democraţia liberală, adică a capitalismului. Reprezentanţii marxismului cultural cred că asta nu e posibil şi doresc dispariţia democraţiei liberale în sensul e clasic. Tensiunile uriaşe din lumea occidentală sunt rezultatul unor soluţii diferite prin care oamenii cred că se pot rezolva nişte probleme globale cât se poate de reale, care trebuie cumva rezolvate. Tensiunile acestea pot să nu ducă la dispariţia ordinii politice pentru că democraţia liberală le permite să coexiste.

Coi detalia puţin chestiunea marxismului cultural. Practic se propune o transformare socială generală pentru salvarea planetei, în care primul pas e o reformă culturală al cărei rost e eliminarea acelor constrângeri simbolice despre care se crede că sunt la baza incapacităţii de cooperare pentru rezolvarea problemelor de mediu şi a polarizărilor sociale [1]. Între aceste constrângeri simbolice cu rol negativ, care pot duce la dispariţia omenirii, s-ar afla, cred aceşti oameni, şi cele de tip religioas. Proiectului politic al marxismului cultural (în fapt o familie largă de proiecte politice) i se opune proiectul politic de tip capitalism “verde” (la rândul lui existând în forme diverse), cu democraţie liberală standard, fundamentată pe capitalism. Fenomenele politice din SUA şi ieşirea UK din UE sunt parţial asociate tensiunilor generate de aceste propuneri de proiecte politice raţionaliste evoluate cultural din proiectul marxist comunist.

Acesta e contextul, mult simplificat, dar suficient conturat pentru discuţia de aici, în care au existat reacţii civice, politice şi de alte naturi în România la iniţiativa referendumului pentru familie. Adepţii transformismului social global ajuns în România din occident, unde însă nu e caracteristic întregii societăţi, ci doar celor care adoptă această ideologie, au fost principalii oponenţi ai referendumului în spaţiul public.

O a doua categorie de oponenţi, mai puţin transparenţi, au reprezentat-o cei care au sesizat, pe bună dreptate, că simbolistica acestui referendum tinde să fie instrumentalizată geopolitic de Rusia în sensul că poate fi folosită pentru a discredita democraţia liberală şi capitalismul, nu doar pe adepţii ideologiilor de stânga din aceste societăţi. Se preuintă doar o păte, cea a marxismului cultural, dintr-un întreg, cel al unor societăţii în care marxiştii culturali sunt doar o parte.

Ceea ce se întrezărea de către aceşti oponenţi subtili ai referendumului era un plan destul de diabolic: folosirea unui instrument al democraţiei liberale, referendumul, pentru a discredita aliaţii României fără de care democraţia liberală nu poate exista în România. Nu putem şti ce s-a făcut pentru a bloca acest plan, însă cert este că în tot cursul anului 2017 au apărut dezvăluiri despre situaţii scandaloase din BOR care au făcut ca referendumul să îşi piardă ţinuta morală pe care o avea până atunci. A fost un fel de a spune: ce rost are să stabilim prin lege fundamentală ceva, când totul depinde, în realitate, după cum poate vedea oricine, de ceea ce vor oamenii cu adevărat să facă ? Acest tip de argumentare e similar cu cel folosit de Rusia pentru a discredita occidentul, adică: se ia o parte despre care lumea crede că e rea (faptele scandaloase) din ceva despre care lumea crede că e bun (BOR) şi se trage concluzia cu privire la întreg că e rău. Unui mod diabolic de acţiune i s-a răspuns cu un mod diabolic de acţiune. Nu cred că este exagerat să spunem că BOR şi societatea civilă creştină din România sunt victime ale acestor acţiuni diabolice ale Rusie şi ale celor în conflict cu ea, însă statul român iese câştigat, a blocat o acţiune subversivă şi şi-a făcut datoria geopolitică.

Se pot observa în toată această situaţie două lucruri:
·         Problemele reale de mediu şi sociale globale rămân nerezolvate. Marxismul cultural nu a făcut decât să generez tensiuni politice uriaşe de la scară globală la scară naţională fără să rezolve nimic.
·         Problemele morale pe care vrea să le ţină sub control societatea civilă creştină rămân nerezolvate. Dacă s-ar insista pe organizarea referendumului nu s-ar face decât să fie subminată democraţia liberală din România.

Toate aceste furtuni (geo)politice nu par să rezolve prea multe lucruri de interes real pentru oamenii de la bază, pentru căteţeni.

Ca să nu mai lungim vorba, în contextul de mai sus un element al semnificaţiei vizitei Patriarului Rusiei pentru politica pe plan naţional este următorul:

·         Din punct de vedere politic BOR pe plan local si-a asigurat cu vizita Patriarhului Rusiei puterea de negociere în fața liderilor lumeşti care refuză legitimitatea procedurilor democraţiei liberale când e vorba de interesele societății civile creștine.

Putem să ne gândim că probabil nu este acceptabil ca o instituţie de mii de ani să fie piesă de sacrificiu în jocuri de moment.

Cine a pus dulăii marxismului cultural, pe care mulţi cetăţeni români trecuţi prin experienţa comunistă nu-l vor, intrat în România la pachet cu capitalismul liberal, pe care mulţi cetăţeni români trecuţi prin experienţa comunistă îl vor, să sară la rupere în chestiunea referendumului pentru familie acum are răspunsul. Referendumul e distrus, dar echilibrul de forțe e rezolvat la altă scară.

Este de dorit ca în viitor dulăii să fie ţinuţi legați cu lanț nu prea lung şi situația va evolua rezonabil pentru toată lumea, ca intr-o democrație. Pe linia lui Isaiah Berlin, acesta e cuvântul cheie: rezonabil. Ce nu este rezonabil nu poate genera decât reacţii şi contra-reacţii, la nesfârşit, sau mă rog, până la distrugerea societăţilor respective, dacă se depăşeşte ceea ce marxiştii culturali numesc rezilienţa sistemelor respective, capacitatea de a absorbi şocuri.

Este de dorit ca orice intervenţie publică atingând delicatele aspecte simbolice ale vieţii oamenilor să fie în limite rezonabile, denotând respect pentru valorile altor persoane.

Nu trebuie să se îngrijoreze nimeni că vizita Patriarhului Rusiei poate servi pe plan politic Rusiei. România este un membru loial şi activ al comunităţii de valori occidentale relevante pentru cetăţenii români. Faţă de cele mai puţin relevante atitudinea nu poate fi decât tolerantă, înţelegătoare, răbdătoare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu